Cabluri coaxiale

CABLURILE COAXIALE - CARACTERISTICI SI ISTORIC

Istoria cablurilor coaxiale dateaza din anii '30. Cablul coaxial este un cablu utilizat pentru transportul semnalelor electrice de înaltă frecvenţă, transport care se realizeaza prin două conductoare concentrice si un centru, numit Live, acesta fiind responsabil cu transferul de informaţii. Invelisul exterior, tubular, care se mai numeste si ochiuri de plasă sau de protectie, are drept scop sa faca referinţa la sol. Stratul dintre cele două este un strat izolator numit dielectric. Acest strat are caracteristici dependente de calitatea cablului. Toata constructia este protejata de un capac izolator.

In centru este un conductor constituit din unul sau mai multe fire solide de cupru, fire care sunt răsucite, iar exteriorul se poate prezenta sub forma de panglica, de foaie laminata sau de tub de carton ondulat din cupru sau, dupa caz, din aluminiu. In situatia in care se foloseste aluminiu, vorbim despre un cablu semi-rigid.

Luand in considerare nevoia de manipulare a frecvenţelor din ce în ce mai inalte şi de digitizarea transmisiilor, in ultima perioada, s-a trecut la înlocuirea treptata si utilizarea cablului coaxial, cu fibră optică, mai ales pentru distanţe mari, din cauza că lăţimea de bandă pe care o ofera cablurile de fibra optica este cu mult superioară.

Este important de mentionat ca in privinta construcţiilor de cablu coaxial, acestea variază foarte mult. Cablu coaxial se compune dintr-un miez de sârmă de cupru, care este înconjurata de un izolator, apoi de un scut de metal împletit şi un capac exterior.

Rolul scutului este de a proteja transmisia de date prin absorbţia de zgomot, pentru a nu exista posibilitatea de denaturare a datelor.

Pe de alta parte interferenţele mari au un quad de ecranare. In acest caz, scutul este compus din două foi izolatoare, dar şi din două straturi de metal impletit pentru protectie.

Pe langa acesta există un strat izolator dielectric care are rolul de a-l separa de plasa de sârmă. In cazul plasei de sârmă împletită, aceasta acţionează ca o masă cu rol protector pentru miezul de zgomotul electric şi creaza posibilitatea de degradare care vine de la firele adiacente.

O situatie de scurt-circuit apare in momentul in care două fire intra in contact. Contactul cauzeaza un flux direct de curent sau de date, nedorit.

Daca cablul este unul comun, situatia de scurt-circuit provoca scântei ceea ce conduce la topirea siguranţei sau chiar a întrerupătorului de circuit. In cazul dispozitivelor electronice unde sunt folosite tensiuni reduse, efectul cauzat este minor şi destul de greu detectabil.

Invelişul exterior non-conductiv, care in mod uzual este confectionat din cauciuc, teflon sau plastic, înconjoară cablu, si astfel se evita un posibil şoc electric.

Cablu coaxial este considerat mult mai rezistent pentru interferenţele de atenuare, in comparatie cu alte cabluri, din acesta cauza, la un moment dat cel mai folosit.

Plasa de sârmă are rolul de a absoarbi semnalele electronice pierdute, pentru a nu afecta datele transmise prin cablu intern. In concluzie, cablul coaxial este o alegere bună pentru distanţe lungi.

O caracteristica principala a cablului RG-58 este nucleul din cupru.

Tipuri:

- RG-58 A / U: miez din fire răsucite.

- RG-58 / U: miez de cupru solid.

- RG-59: transmisie de bandă largă (TV).

- RG-6: are un diametru mai mare decât tipul de cablu RG-59, si sunt folosite pentru frecvenţe mai mari decât aceasta, dar si pentru a transmite în bandă largă.

- RG-62: Reţele ARCnet.

TIPURI DE RG-URI                                                                             

 ALTE TIPURI DE CABLURI COAXIALE